Piaţă spot
Tranzacţiile curente de cumpărare-vînzare a metalului sunt efectuate în condiţiile «spot» cu data de valutare (data primirii-ieşirii a metalului şi a valutei) la a doua zi lucrătoare după ziua încheierii tranzacţiei. Piaţa internaţională a operaţiunilor curente este numită piaţă-spot (spot market). Mărimiea standardă a lotului în cadrul condiţiilor spot este de 5 mii uncii (o uncie - măsura greutăţii metalelor preţioase comună la nivel global. Conţine 31,1034807gr.).
Obiectivele acestor operaţiuni sunt formarea de fonduri de metale preţioase a organizaţiei de creditare sau executarea ordinelor clienţilor. Punctul de plecare pentru determinarea parametrilor de preţ a aurului fizic este preţul de pe piaţa londoneză, loco London (terminul "loco" semnifică locul de livrare a metalului. Aceasta este condiţia cea mai importantă a tranzacţiilor cu metale preţioase).
Operaţiuni de tip «swap»
Acest termen este folosit adesea în literatura economică. În ceea ce priveşte piaţa aurului poate fi interpretat ca cumpărarea-vînzarea metalului cu o aplicare simultană a operaţiunii inverse. Volumul acestor tranzacţii depăşeşte volmul tranzacţiilor de tip spot, deoarece swap-ul la aur nu afectează atît de puternic starea pieţii metalelor preţioase, precum tranzacţiile spot. O tranzacţie standard la aceste operaţiuni include 32 mii uncii (1 tonă).
În practică de obicei se evidenţiază trei tipuri de swap-uri cu aurul:
Swap de timp (swap financiar)
Acesta este un tip clasic a operaţiunilor swap. Este o combinaţie a unei controtranzacţii urgente şi de numerar: cumpărarea (vînzarea) a unueia şi aceleiaşi cantităţi de metal în condiţii spot şi vînzarea (cumpărarea) în condiţii forward. Data execuţiei a celei mai recente tranzacţii este numită data de valutare, iar data executării a celei mai îndepărtate după termen este numită data de finisare a swap-ului. Acordul poate fi încheiat practic pe orice perioadă: de la o zi pînă la cîţiva ani. În mod normal termenul acordurilor swap este de 1, 3, 6 luni şi un an. Esenţa operaţiunii este abilitatea de a converti aurul în valută cu păstrarea dreptului de răscumpărarea aurului la finisarea swap-ului. La sfîrşitul perioadei de executare a contractului părţile pot conveni să extindă sau să elimine swap-ul, efectuînd calcule inverse.
În ultimii ani, operaţiunile swap au devenit foarte populare. Mai întîi de toate, este evident beneficiul de atragere a mijloacelor băneşti prin această metodă în comparaţie cu atragerea depozitelor în dolari, deoarece ratele la swap-uri sunt mai joase. În plus, se creează oportunitatea de a atrage aurul, care poate fi utilizat de către bancă, de exemplu pentru a gestiona soldurile conturilor cu metale. În cele din urmă, aceste operaţiuni sunt foarte populare printre băncile centrale. Acest lucru se datorează faptului că, prin dorinţa de a converti rezervele de aur, ei pot să nu-şi facă griji că acţiunile lor vor avea un impact semnificativ pe piaţa aurului; în loc de vînzări directe pe piaţă, aurul circula printre contragenţi.
Swap după calitatea metalului
În practică ar putea apărea situaţia cînd participantului pieţei aurului poate să aibă nevoie de aur de o calitate mai bună decît ceea pe care o are. Această dorinţă poate fi realizată în cadrul swap-ului cu privire la calitatea metalului. Acest swap implică cumpărarea (vînzarea) simultană a metalului de o calitate faţă de vînzarea (cumpărarea) aurului de o altă calitate. În acelaşi timp partea care vinde metalul de o calitate mai bună va primi o primă, care depinde de mărimea tranzacţiei şi mărimea riscului, legat de înlocuirea unui tip de aur cu altul.
Swap de locaţie
Acest swap prevede cumpărarea (vînzarea) aurului într-un loc împotriva vînzării (cumpărării) lui în alt loc. Deoarece aurul într-un loc poate costa mai mult, în acest caz una din părţi primeşte o primă.
Operaţiuni de depozitare
Deoarece aurul este un activ financiar, acesta poate genera venituri proprietarului său în cazul în care acesta devine un obiect de împrumut. Aceste operaţiuni sunt efectuate atunci cînd este necesar de atras matal pe cont sau pentru al depozita pe o perioadă de timp. În acelaşi timp, ratele de depozit al aurului sunt de obicei mai joase decît ratele pentru valută, ceea ce se explică prin gradul de lichiditate mai mare a monedei. Perioade standarde de depozit - 1, 2, 3, 6 şi 12 luni, însă ele pot fi reduse sau învers, prelungite.
Atrăgînd metale preţioase în cadrul acordurilor de depozit, banca poate în decurs de o anumită perioadă de timp să le utilizeze pentru obţinerea unui profit, de exemplu, în schema de finanţare a extragerii de aur, pentru operaţiunile de arbitraj, etc. Iar proprietarii de aur primesc venit pe baza aurului investit, şi sunt scutiţi de costurile de întreţinere a metalului fizic.
Forwards
În afară de aceste operaţiuni pe piaţa mondială se pot efectua şi alte tranzacţii: este vorba despre operaţiuni forward, orientate spre furnizarea reală a metalului într-o perioadă mai mare decît a doua zi de lucru. Prin intrarea într-o astfel de tranzacţie, cumpărătorul este asigurat împotriva creşterii pe viitor a preţului la metal în piaţa spot. Vânzătorul, la rândul său, are drept scop protejarea împotriva scăderilor de preţ pe viitor. Asigurarea este garantată prin fixarea preţului, pe baza căreia pe viitor vor fi planificate achitările reciproce. Cu toate acestea, o astfel de operaţiune nu oferă posibilitatea de a utiliza o ofertă mai favorabilă.
Forward-ul nu poate fi anulat. El poate fi doar echilibrat (de închis poziţia de forward) prin cumpărarea-vînzarea cantităţii specificate de bunuri la cursul actual cu vînzarea ulterioară a acestuia la cursul stabilit prin contractul forward. Pe piaţa interbancară de aur aceste contracte se incheie destul de rar. În cazul necesităţii de vînzare a metalului în baaza swap-lui de timp, vînzătorul de obicei îl vinde în condiţiile spot, iar apoi încheie o tranzacţie swap: cumpără metal în condiţii spot şi în acelaşi timp îl vinde în condiţii forward.
Tranzacţii cu instrumente derivate CFD
Pînă acum, am analizat organizarea şi funcţionarea pieţelor de metal fizic. Cu toate acestea, acelaşi interes îl preyintă şi o altă parte, legată de tranzacţionarea cu instrumente virtuale.
Printre seria de evenimente, care au schimbat faţa pieţelor financiare mondiale, puţine au avut o astfel de importanţă precum introducerea tranzacţiilor cu instrumente urgente. Era de schimbări fără precedent a ratelor dobînzii şi a cursurilor valutare care a venit în anii 70, a provocat apariţia unor instrumente financiare noi, care puteau fi folosite pentru gestionarea riscurilor crescute. Industria infloritoare a instrumentelor financiare derivate este în mare măsură asociată cu capacitatea lor de a răspunde rapid şi eficient la tendinţele pieţei în schimbare. Cu timpul, partea virtuală a pieţei de aur a evoluat într-o zonă separată cu volume gigantice, care depăşesc de multe ori volumul tranzacţiilor de pe piaţa aurului fizic.
Futures - este un acord ce leagă legitim părţile (contract pe termen), în conformitate cu care o parte se angajează să pună în aplicare, şi alta - să primească livrarea de o anumită cantitate (precum şi de o anumită calitate) a mărfurilor la un anumit moment în viitor, la un preţ stabilit la încheierea contractului. În practica mondială, contractele futures pe aur se tranzacţionate la mai multe burse de valori , în timp ce cel mai mare volum de contracte pe aur sunt incheiate pe Bursa de Mărfuri din New York (COMEX) încă din 1974. Principalele obiective ale tranzacţiilor cu futures sunt hedgingul şi speculaţiile. Atractivitatea acestor oferte se explică prin faptul că pentru încheierea lor nu este nevoie de o mulţime de bani sau o cantitate mare de bunuri. Încorporarea unui capital relativ mic, în condiţii favorabile, poate da un profit mare.
O altă formă populară de contract pe termen este opţiunea pe aur, care a fost introdusă pentru prima dată în 1976, şi s-a răspîndit pe scară largă în 1982, după începerea operaţiunilor cu ele în America.
Opţiunea - un contract pe durată, care dă dreptul cumpărătorului de opţiune de a cumpăra (call optione; opţiune call) sau vinde (put optione; opţiune put) o cantitate standardă de bunuri la un preţ specificat la o dată specificată (opţiune europeană) sau în timpul perioadei specificate (opţiune americană). Vînzătorul opţiunei vinde unui contragent dreptul de a executa o tranzacţie sau să o abandoneze. Pentru acest drept cumpărătorul de opţiune plăteşte dobîndă vînzătorului - prima de opţiune. Cumpărătorul are dreptul de a executa opţiunea la un preţ fixat - preţul de executare a opţiunii. Astfel, partea activă atunci cînd se face tranzacţia cu opţiuni este cumpărătorul, deoarece numai el va decide executarea condiţiilor contractului de opţiune.
Tranzacţiile cu opţiuni sunt adesea folosite pentru hedging. De exemplu, daca un investitor îşi asigură riscul de la creşterea preţului de aur, el poate cumpăra o opţiune call sau să vîndă o opţiune de put, şi dacă el îşi asigură riscul de la reducerea preţurilor, acesta poate vinde o opţiune call sau să cumpere o opţiune put.
Comparativ cu alte instrumente de hedging o opţiune este atractivă pentru că, pe lîngă faptu fixării preţului de exercitare în scopul protejării împotriva fluctuaţiilor nefavorabile în condiţii de piaţă, acesta oferă o oportunitate de a profita de condiţiile de piaţă favorabile. În plus, opţiunile contribuie la dezvoltarea operaţiunilor speculative. Dimensiunea maximă a pierderilor cumpărătorului opţiunei este limitată de prima plătită, cîştigul potenţial nu estet limitat. Astfel, pentru vînzătorul de opţiune situaţia este contrară.
Opţiunile se pot aplica, şi pe piaţa OTC. Aceste opţiuni sunt de tip dealeri. Diferenţa lor constă în faptul că acestea nu sunt eliberate de bursă, dar de o anume persoană juridică, care garantează executarea opţiunii. În acest caz, opţiunile de tip dealer pot fi împărţite în două grupuri:
Opţiuni care sunt destinate pentru vînzările pe piaţa cu amănuntul pentru a satisface cererea speculativă din sectorul privat. Iniţial, achiziţionarea de astfel de opţiuni a fost asociată cu un risc crescut, deoarece din a doua jumătate a anilor 70 în SUA au fost raportate mai multe cazuri de fraudă cu opţiuni, datorită volatilităţii mări a pieţei. Ca răspunsul guvernul a introdus noi cerinţe pentru organizarea comerţului de opţiuni de tip dealer. În special, se avea în vedere depunerea de aur la o banca custode, precum şi prima de opţiune pentru dealer pînă la data de executare a opţiunii sau de expirare a ei.
Opţiuni cu aur de comerţ. Subiecţi a tranzacţiilor aici sunt companii miniere, consumatorii industriali şi dealerii mari. Tranzacţiile cu aceste opţiuni diferă prin-un volum mare şi o durată a executării mai lungă. Scopul acestor opţiuni este micşorarea riscurilor de preţ a producătorilor şi consumatorilor de metal, adică nu există nici un motiv speculativ, doar hedgingul participanţilor la tranzacţie.
Spre deosebire de opţiunile de bursă, caracterizate printr-o transparenţă completă a informaţiilor cu privire la parametrii săi cheie, în opţiunile de tip dealer sunt vîndute fie direct, fie printr-o reţea de dealeri. În orice caz, toate tranzacţiile cu opţiuni trebuie să fie însoţite de responsabilitate corespunzătoare, care trebuie să asigure executarea condiţiilor contractului de opţiune şi pentru a reduce riscurile participanţilor. Volumele de tranzacţionare de futures şi opţiuni (hîrtie de aur) depăşesc cu mult cifra de afaceri de vînzare-cumpărare de metal galben (acestea din urmă sunt doar cîteva procente). În acelaşi timp, fiind secundară după sensul economic pe piaţa aurului fizic, industria instrumentelor derivate în ultima vreme are un impact enorm asupra dinamicii preţului activului suport, în virtutea de excelenţă a volumului. Participanţii tranzacţiilor bursiere cu aurul sunt interesaţi în volatilitatea mare a pieţei, deoarece aceasta creează oportunităţi de a maximizare a veniturilor. Anume acţiunile speculatorilor de multe ori măresc brusc volatilitatea pieţei. Astfel se explica creşterea fantastică a preţurilor la aur în 1980 şi declinul rapid a acestora în perioada 1997-1999.
Oscilaţiile preţului pe aur
Ca regulă, preţul pe aur depinde de situaţia economică la nivel mondial. În plus, preţul la aur a fost întotdeauna un indicator de performanţă sau de pierdere a instrumentelor de investiţii alternative. În timpul creşterii cifrei de afaceri, şi utilizarea pe scară largă a diferitelor instrumente de cîştiguri de capital, aurul respectiv a scăzut în preţ. Şi invers, în cazul de stagnare economică, de decădere sau recesiune, aurul era perceput de către investitori ca instrumentul cel mai stabil şi lichid de fixare a capitalului şi de păstrare în continuare. Aici putem face o analogie cu piaţa valutară şi să comparăm aurul cu francul elveţian, valuta care a fost întotdeauna o zonă intermediară, unde putea fi aşteptată volatilitatea.
Cu alte cuvinte, atunci când piaţa este condusă de "tauri", consumul creşte şi trage după sine întreaga economie lăsînd în umbră aurul. Dar numai pentru un timp ...
Cu toate acestea, nu toate fluctuaţiile în economie sunt de natură globală de nivel mondial. Vom exemplifica prin două situaţii de criză: una s-a desfăşurat în Rusia în 1998, a doua are loc astăzi şi este recunoscut în întreaga comunitate mondială.
În august 1998, Rusia a trecut vremuri dificile: deprecierea SCG, criza petrolului şi devalorizarea rublei a lovit pe fiecare. Atunci, ruşii pentru a salva economiile lor, au cumpărat aproape tot aurul disponibil în bănci şi nu au greşit. Începând cu august 1998, preţul unei uncii de aur a crescut mai mult de trei ori. Chiar şi luînd în considerare TVA-ul perceput la acel moment la aur de 20%, aurul a satisfăcut aşteptările investitorilor. Cu toate acestea, în acel timp persoanele fizice au avut posibilitatea de a cumpăra aur numai în băncile locale. În acest caz, costul de o uncie de aur a fost format pe piaţa internă, unde preţul pentru aceasta în consecinţă, a fost mai ridicat decît la nivelul global din motivul numărului de furnizori limitat şi a cererii interne înalte din Rusia. Acum, ruşi, indiferent de localizarea crizei au toate posibilităţile de a cumpăra aur pe piaţa mondială. Acest lucru a fost posibil nu numai prin dezvoltarea instituţiilor pieţei financiare şi de valori din Rusia, dar, de asemenea, şi datorită apariţiei unui număr mare de brokeri, ce oferă posibilitatea de a intra pe pieţele internaţionale.
Cu privire la criza actuală, imaginea are trăsături mai fundamentale. Ea nu numai străbate întreaga structură a economiilor din diferite ţări, ci provoacă, de asemenea, o recesiune. Prin urmare, cumpărarea aurului, de asemenea,se consideră ca fiind una dintre cele mai sigure modalităţi de a păstra capitalul. Chiar şi anul trecut, cotaţiile la aur pe pieţele mondiale au depăşit nivelul de $ 1000. Tarifele la alte metale preţioase sunt de asemenea aproape la maxim. Pentru prima dată în 30 de ani argintul a fost aproape de 21 dolari pe uncie. Platină şi paladiu a crescut la 2273 dolari şi 582 dolari, respectiv. Însă preţurile pentru metale preţioase au început să scadă. Dar această scădere a afectat aurul într-o măsură mai scăzută. De asemenea, merită de menţionat că, în ciuda declinului la volumele de producţie, şi ca urmare a necesităţii aurului în rîndul companiilor, aurul îşi păstrează costurilor ridicate ca urmare a cererii de capital de natură speculativă şi de păstrare a capitalului.
Fără îndoială preţul la aur este afectat şi de alţi factori. Ca, de exemplu preţul pentru dolar şi petrol. În acelaşi timp dinamica preţului aurului este invers proporţională cu cursul dolarului şi în direct proporţională - cu dinamica preţurilor la petrol. Aceasta se explică prin faptul că în timpul volatilităţii pieţei şi scăderii cursului dolarului, aurul din nou serveşte ca un instrument de investiţii alternative. În ceea ce priveşte petrolul, cu o creştere a costului unui baril de petrol aurul serveşte ca un mijloc de acumulare de petro-dolari.
