Apropo, nici o ţară-importator de petrol în 2009 nu s-a plîns de lipsa aprovizionării cu materii prime. OPEC în decursul acestei perioade a extras peste nivelul cotelor fixate. Reprezentanţii cartelului susţineau în mod constant că piaţa este bine furnizată, şi nu e vina lor că petrolul este scump.
Colapsul pieţei petroliere a fost aşteptat. Dar colapsul de pînă la 37 de dolari - nu. 60 - 70 de dolari pe baril, producătorii şi consumatorii de petrol au considerat a fi preţul acceptabil de pe piaţă. Preţul 90 - 100 de dolari pe baril părea mare, dar, cu toate acestea, este de asemenea acceptabil. Preţul de 37 dolari pe baril producătorii de petrol nu şi-ar fi putut imagina chiar şi în cele mai cumplite coşmaruri, şi consumatorilor - in cele mai luminoase vise.
Impactul economiei SUA şi a dolarului asupra preţului la petrol
Un impact semnificativ asupra preţului actual pe termen scurt la petrol o au publicaţiile periodice a nivelului stocurilor de ţiţei în Statele Unite şi China, în calitate de consumatori primari de produse petroliere. Reducerea rezervelor de petrol în SUA şi China, ne vorbeşte în primul rînd despre ieşirea industriei din aceste ţări din recesiune şi recuperarea totală a economiilor lor şi restul lumii în general. Pînă în prezent, rapoartele Energy Information Agency (EIA) din SUA nu sunt înbucurătoare pentru producătorii de petrol, anunţînd despre rezerve semnificative de petrol.
Un alt factor care influenţează creşterea preţurilor la petrol este dependenţa pieţelor mondiale de mărfuri de situaţia de pe piaţa valutară. Petrolul, ca şi aurul, se va scumpi relativ întăririi dolarului faţă de euro şi alte valute de bază ale lumii.
Volumul de petrol
În decursul ultimilor zece ani, cererea de petrol creştea cu o rată medie anuală de 1,6%. În ceia ce priveşte reducerea nivelului de producţie, se preferă să se spună cît mai puţin posibil. Deşi există ceva ce ne pune pe gînduri. În ultimii ani, producţia de petrol scade în Statele Unite, Mexic, Norvegia şi Marea Britanie. Aceste ţări au trecut deja de maxima de producţie, şi tendinţa de scădere se va mări în fiecare an. În acelaşi timp, ele deţin 17% din producţia mondială (în conformitate cu BP World Energy Outlook 2008). Cea mai periculoasă situaţie se observă în Norvegia şi Mexic, unde, în 2007, producţia a scăzut cu 7,7% şi 5,5%, respectiv. În 2009, la aceste ţări va adera Rusia, ponderea în producţia mondială în 2007 reprezenta 12,6%. Deja sunt sistate explorările cîmpurilor petrolifere în Siberia de Est. Rentabilitatea dezvoltării şi exploatarea în continuare de noi focare de petrol este în prezent aproape de zero. Această situaţie va continua pînă cînd preţul unui baril de petrol nu se va ridica la cel puţin 60-70 de dolari.
Astfel, în anul viitor cinci dintre cei mai mari producători de petrol aproape garantat vor reduce volumul de aprovizionare cu materii prime. Dacă producţia în Rusia, Statele Unite ale Americii, Mexic, Norvegia şi Marea Britanie va scădea cu 1% şi OPEC, o va reduce la 12% prognozate (sau cel puţin 10%), atunci nivelul de producţie din lume va scădea cu 4,5-5% (cu condiţia că alte ţări îşi vor menţine producţia la acelaşi nivel).
Reducerea actuală a volumului de aprovizionarea cu petrol, s-ar părea că am putea să o comparăm cu aşa-numita criză "embargo de petrol ", în 1973, cînd un număr de ţări arabe din OPEC au decis să nu aprovizioneze cu petrol ţările ce sprijină Israelul în "Războiul din Octombrie". Reamintim faptul că producţia de petrol la nivel mondial atunci a scăzut cu 4-5%, iar costul per baril a crescut de la 3 la 9 dolari. Cu toate acestea, diferenţa în reducerea producţiei de petrol acum şi atunci sunt dictate de factori absolut diferiţi. Consumul de petrol în 1973 creştea, iar acum scade. Reducerea în 1973 a fost provocată de criza politico-militară, iar acum de motive economice complet logice. Prin urmare, în acest moment nu se aşteptă creşterea costurilor la petrol. Nu merită sa ne amintim şi de "embargo asupra petrolului din 1978", cînd, din cauza "evenimentelor din Iran", producţia de petrol a fost de asemenea redusă, şi, spre deosebire de 1973, o reducere a avut loc în boom-ul de fabricaţie în Statele Unite. Atunci preţul petrolului, care deja se afla în creştere, a crescut de 40 la 110 de dolari.
Viteza de scădere în contextul actual al crizei prezente poate fi mai mare decît rata de scădere a cererii, care poate rezista în condiţiile dezvoltării pieţelelor. Mai mult decît atît, Agenţia Internaţională pentru Energie a declarat deja că în 2011 lumea riscă să se confrunte cu o catastrofă energetică din cauza insuficienţii aprovizionării cu petrol. Logica AIE este extrem de simplă. Pentru creşterea producţiei de petrol în sectorul dat trebuie investite anual aproximativ 360 miliarde dolari. În condiţia de criză financiară şi preţuri scăzute ale materiilor prime companiile, din potrivă, vor reduce investiţiile, ceea ce ar putea duce la o scădere bruscă a nivelului de producţie. Cererea de petrol va începe să se recupereze după criză, dar producţia - nu, deoarece companiile nu vor investiţi la momentul potrivit. Acest lucru va duce la excesul cererii faţă de ofertă.
În plus, este important să se aibă în vedere că preţul real al petrolului nu este obiectiv în ceea ce priveşte costurile de producţie. Epoca petrolului ieftin s-a dus, şi costul de producţie creşte rapid în fiecare an. Costul mediu de producţie în regiunile tradiţionale (de exemplu, Rusia) poate varia de la patru la şapte dolari pe baril. Costul de producţie din adîncime poate ajunge pîna la 20-40 de dolari pe baril. Adăugaţi în cost şi cheltuielile de transport şi alte costuri şi vom obţine că acest preţ, care poate aranja un producător (şi care va permite în continuare creşterea producţiei) este de 60 de dolari pe baril. Preţurile mici au pus în pericol proiectele noi de extracţie de petrol în regiunile îndepărtate.
Viitorul petrolului
În 2009, preţul petrolului ar putea reveni la trendul ascendent normal, care a fost observat din 1998. Prin revenirea la o tendinţă normală, se are în vedere circulaţia cotaţiilor într-un coridor de 40-80 de dolari pe baril.
În prima jumătatea anului, piaţa nu va fi capabilă să scăpe de influenţa numeroşilor speculanţi, astfel încît se aşteaptă o stagnare a preţului în intervalul de 40-50 dolari pe baril. În acelaşi timp, sunt probabile o scădere a preţului la un nivel de 20-25 de dolari pe baril. În a doua jumătate a anului 2009, piaţa va începe să simtă scăderea de aprovizionare. Economia mondială ar putea începe o adaptare treptată, după şocul de toamnă din 2008. Piaţa treptat va realiza că în panică, multe active au fost revîndute. Reducerea ofertei va fi simţită din ce în ce mai aproape de a doua jumătate a anului. Acest lucru poate aduce preţurile la un nivel mai mare, de 50-70 de dolari pe baril. Datorită acestor factori, previziunile preţului mediu la petrol în 2009 este stabilit la 60 dolari pe baril. Preţul ţintă la sfîrşitul anului este de 65 dolari pe baril. Totuşi, toate acestea sunt doar previziuni, dar imaginea reală poate fi diferită. Nu se ştie cu ce succes vor fi implementate , "planul lui Obama", cît de stabil va fi cursul dolarului şi dacă o nouă rundă de recesiune nu va înghiţi din nou lumea. Cu toate acestea, guvernele multor ţări producătoare de petrol sunt deja în proces operaţional de revizuire a bugetului şi preţul interbugetar la petrol, ajustarea în funcţie de scenariu pesimist.
