Vocabular

A

Acoperirea / Hedging

×

Acoperirea

Acoperirea este o practică de protejare a fondurilor clientului împotriva fluctuațiilor nefavorabile ale prețurilor prin deschiderea unei poziții pe o piață contrară sau opusă.

Acoperirea: asigură protecție împotriva posibilelor pierderi până la momentul decontării tranzacțiilor la termen; asigură o mai mare flexibilitate și eficiență a tranzacțiilor; reduce costurile legate de tranzacționarea mărfurilor reale; reduce riscurile de pierderi, deoarece modificările prețurilor mărfurilor sunt compensate de profitul obținut din contractele futures.

De regulă, pierderile sunt limitate fie la atingerea stop loss, fie atunci când prețul se inversează și merge în direcția corectă. Aceste scenarii sunt bine cunoscute, așa că nu este nevoie să le analizăm mai atent acum. Chestia este că traderii care nu folosesc managementul banilor mușcă mai mult decât pot mesteca, în timp ce cei care nu folosesc managementul riscului atacă întotdeauna, dar nu se apără niciodată.

Acoperirea pe Forex este un element esențial de protecție împotriva riscurilor și o garanție a profitului. Iată un exemplu simplu: ați deschis o poziție de vânzare pe perechea EUR/USD pe baza semnalelor indicatorului MACD. Apoi, ați obținut profit de trei ori la rând. Dar, brusc, prețul s-a mișcat în sus, iar pierderile dvs. cresc în ultimele douăzeci și patru de ore. Aici intervine hedging-ul. Deci, cum să o faceți corect? Puțină matematică și analiză ne va ajuta.

Blocarea pozițiilor este, de asemenea, un instrument popular, care este ineficient în cel mai bun caz și care este adesea o autoamăgire. În plus, vine întotdeauna cu un swap negativ, deoarece swap-ul pozitiv pe pereche este mai mic decât cel negativ. Prin urmare, această acțiune ca atare nu diferă aproape deloc de inversarea poziției bazată pe continuarea mișcării și apoi pe revenirea sa completă la punctul primei poziții.

Astfel, motivul oricăror pierderi este o mișcare neașteptată a monedei (cu referire la piața valutară). Rețineți că este vorba de monedă, nu de perechea valutară! Dacă vedeți că motivul pierderilor pe poziția de vânzare pe perechea EUR/USD constă în scăderea dolarului, atunci este foarte posibil să profitați de această situație transferând activul pe o altă pereche valutară fără dolar american. Pentru a face acest lucru, este necesar să determinați următoarele:

1) Găsiți perechea sau perechile care se corelează bine cu EUR/USD.

2) Asigurați-vă că acest instrument (-s) sunt mai volatile decât primul (-s), astfel încât profitul să depășească pierderea.

3) Deschideți o poziție opusă (-s) pe dolarul american. Important: pozițiile trebuie deschise în proporții egale.

Contează pentru că lotul EUR/USD nu este egal cu lotul GBP/USD. Diferența constă în prețul pe pip (de exemplu, USD/JPY) și în volatilitatea unei perechi. Acești factori ar trebui să fie avuți în vedere pentru a transfera eficient poziția pe o altă pereche. În caz contrar, discrepanțele pot deveni prea grave. Echilibrul inițial este mai important pentru noi, apoi vine un profit mai mare în raport cu pierderile. Următorul obiectiv este de a obține un efect de balansare după ce se termină raliul care aduce pierderi pe perechea EUR/USD și generează profit pe GBP/USD. O mișcare puternică este urmată de faza de consolidare, iar la un moment dat, pierderile pe prima pereche se reduc. În acest moment, aveți șanse mari de a ieși dintr-o poziție cu profit. Schimburile pozitive totale vă vor oferi un sprijin suplimentar. De fapt, folosind această metodă, puteți transfera activele investite pe perechea EUR/GDP. Am luat un exemplu simplu. Cu toate acestea, pentru a obține rezultate mai bune, pot fi utilizate combinații mai complexe cu perechi valutare suplimentare.

Pentru a determina gradul de corelație, se utilizează de obicei algoritmul bazat pe formula de corelație liniară, care este atașat indicatorului MT4. De asemenea, merită remarcat faptul că metodele de hedging sunt destul de diverse. Astfel, exemplul dat ar putea folosi și perechile fără valute comune. Cu toate acestea, în acest caz, spread-ul profit/pierdere ar putea fi mai mare. Cheia pentru hedging este obținerea echilibrului necesar prin diversificarea fondurilor.

Tipuri de hedging:

Acoperirea clasică

Acoperirea clasică presupune deținerea unor poziții opuse pe piață. Această metodă de hedging a fost utilizată de comercianții de produse agricole din Chicago, SUA.

Acoperirea totală și parțială

Acoperirea integrală presupune protecția împotriva riscurilor pentru întreaga sumă a tranzacției. Acest tip de hedging elimină complet eventualele pierderi legate de riscurile de preț. Acoperirea parțială asigură doar o parte din tranzacția efectivă.

Acoperirea anticipată

Acoperirea anticipată presupune cumpărarea sau vânzarea cu mult înainte ca o tranzacție să fie coplată pe piața fizică. În perioada dintre încheierea unei tranzacții pe piața futures și încheierea unei tranzacții pe piața fizică, un contract futures servește drept substitut pentru un contract real de furnizare de bunuri. De asemenea, acoperirea anticipată poate fi aplicată prin cumpărarea sau vânzarea unei mărfuri urgente și executarea ulterioară a acesteia prin intermediul bursei de valori. Acest tip de hedging este cel mai frecvent pe piața bursieră.

Acoperirea selectivă

În cazul acoperirii selective, tranzacțiile de pe piața futures și de pe piața spot variază în ceea ce privește volumul și momentul executării ordinelor.

Acoperirea încrucișată

Acoperirea încrucișată se caracterizează prin faptul că operațiunea de pe piața la termen implică un contract nu pe activul suport de pe piața fizică, ci pe un alt instrument financiar. De exemplu, pe piața reală există operațiuni cu acțiuni, în timp ce pe piața futures se tranzacționează contracte futures folosind indici bursieri.

Arbitraj de conversie

B

Bilanț

Broker

C

Capitaluri proprii

Cerere de marjă

Comandă în așteptare

×

Comandă în așteptare

Comanda în așteptare este plasată atunci când se deschide o poziție de tranzacționare. Comanda în așteptare este o instrucțiune dată brokerului de a cumpăra sau vinde o pereche valutară atunci când prețul atinge nivelul predefinit menționat în comandă.

Există patru tipuri de comenzi în așteptare:

Buy Limit este o instrucțiune de a cumpăra atunci când prețul de vânzare viitor devine egal cu valoarea specificată. În acest caz, prețul actual este mai mare decât valoarea ordinului stabilit. Ordinele de acest tip sunt plasate, de obicei, în anticiparea faptului că prețul instrumentului, după ce a scăzut la un anumit nivel, va crește. Este imposibil să setați o limită de cumpărare peste prețul actual de vânzare. Pentru aceasta, trebuie să folosiți ordine Buy Stop.

Buy Stop este o instrucțiune de a cumpăra atunci când prețul de vânzare viitor devine egal cu valoarea specificată. Nivelul actual al prețului este mai mic decât valoarea ordinului setat. De obicei, ordinele de acest tip sunt setate în anticiparea faptului că prețul instrumentului va atinge un anumit nivel și va continua să crească. Este imposibil să setați ordine Buy Stop sub prețul actual de vânzare. Pentru aceasta trebuie să folosiți ordine Buy Limit.

Sell Limit este o solicitare de vânzare cu condiția ca prețul de cumpărare viitor să devină egal cu valoarea specificată. În acest caz, nivelul actual al prețului este mai mic decât valoarea ordinului stabilit. Aceste ordine sunt de obicei setate în anticiparea faptului că prețul instrumentului, după ce a crescut până la un anumit nivel, își va opri tendința ascendentă și va începe să scadă. Este imposibil să setați ordinele Sell Limit sub prețul curent de cumpărare. Pentru aceasta, trebuie să folosiți ordinele Sell Stop.

Sell Stop este o solicitare de a vinde atunci când prețul de cumpărare viitor devine egal cu valoarea specificată. În acest caz, nivelul actual al prețului este mai mare decât valoarea ordinului setat. Ordinele de acest tip sunt setate în anticiparea faptului că prețul instrumentului, după ce a scăzut la un anumit nivel, va continua să scadă. Este imposibil să setați ordine de tip Sell Stop peste prețul actual de cumpărare. Pentru aceasta trebuie să utilizați ordinele Sell Limit.

Pentru a seta un ordin în așteptare, trebuie să faceți clic pe fereastra New Order (Ordin nou) și să schimbați tipul de ordin din Immediate Execution (Executare imediată) în Pending Order (Ordin în așteptare).

Imediat după ce ați ales opțiunea Pending Order (Ordin în așteptare), vor apărea câteva câmpuri în care veți putea specifica condițiile de executare a ordinului: perechea valutară, volumul și cursul poziției pe care o deschideți, tipul de ordin, precum și stop loss și take profit. Puteți, de asemenea, să lăsați un comentariu asupra ordinului și să stabiliți data de expirare, la care ordinul în așteptare va fi eliminat automat.

După ce ați setat parametrii necesari, faceți clic pe butonul Set Order pentru a plasa ordinul cu condițiile de execuție specificate. Puteți verifica ordinul pe care l-ați setat în câmpul Terminal din fila Trade (Tranzacții). Pentru a modifica condițiile ordinului în așteptare sau pentru a-l șterge, trebuie să faceți clic dreapta pe acesta și să selectați Modify or Remove the Order (Modificare sau Eliminare ordin) din meniul contextual.

Condiții normale de piață

Consilier expert

Contract pentru diferență

Contracte futures

Cotație în afara pieței

Cotații

D

Deschiderea pieței

F

Fișierul de jurnal al clientului

Fișierul de jurnal al serverului

Fluxul cotațiilor

Forța majoră

G

Gap on the chart

Greșeală evidentă

I

Indicatorul

Indice

Istoricul contului

L

Leverage / Pârghia

×

Leverage-ul este raportul dintre valoarea marjei și fondurile împrumutate, alocate pentru aceasta: 1:100, 1:200, 1:500. Pârghia (leverage-ul) de 1:100 înseamnă că un trader trebuie să aibă în contul de tranzacționare o sumă de 100 de ori mai mică decât suma tranzacției.

Raportul de împrumut se numește leverage. Valoarea sa poate varia foarte mult, de la 1:1 la 1:500. Înseamnă că un client poate cumpăra/vinde valute cu o sumă care depășește marja de 500 de ori! De exemplu, dacă un trader alege un leverage de 1:100 și face un depozit de 100 de dolari, atunci are posibilitatea de a cumpăra valută pentru 100*100=10.000 de dolari. După ce a cumpărat o valută cu o schimbare favorabilă a cursului, un trader execută vânzarea, obținând astfel profit din fluctuațiile cursului valutar. Cu alte cuvinte, un trader finalizează tranzacția. În momentul închiderii tranzacției, creditul se închide automat, marja rămâne în contul traderului, precum și profitul obținut. Această schemă permite traderilor să obțină profituri semnificative care depășesc uneori valoarea marjei implicate într-o anumită tranzacție, chiar și în cazul unor modificări ușoare ale cursurilor de schimb valutar. Riscul traderului este limitat doar de valoarea marjei, deoarece centrul de tranzacționare nu furnizează suma reală a tranzacției deschise, ci doar garantează creditarea integrală a pierderii sau a profitului la închiderea tranzacției. Închiderea unei tranzacții este operațiunea inversă: la cumpărarea unei anumite cantități de valută, vânzarea se face în același volum și invers.

Definirea leverage-ului este strâns legată de marjă. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, există diferențe între aceste două concepte. Dar pentru un seculator, beneficiul este același: cu cât este mai mare leverage-ul, cu atât mai mare este raportul dintre fondurile proprii și tranzacțiile speculative profitabile. Cum afectează tranzacționarea în sine? Să începem cu istoricul marjei.

Inițial, principiul comerțului în marjă a fost asociat cu tranzacțiile pe piețele de mărfuri. În secolul al XIX-lea, bursele de mărfuri erau piețe pe care tranzacțiile se efectuau în numerar. Brokerii, care ofereau servicii de executare a tranzacțiilor, de transferuri de bani și de gestionare a conturilor, erau comercianții de pe această piață. Brokerii țineau conturile folosind o metodă specială de înregistrare, așa-numita înregistrare "în cerc". Această metodă era cea mai eficientă pentru a deconta conturile între clienți la revânzările frecvente de bunuri. Metoda de calcul în cerc fusese aplicată pe piața contractelor la termen până în anii 1920, atât timp cât aceasta răspundea nevoilor. În cadrul acestei metode, membrii bursei care realizau tranzacțiile trebuiau să își îndeplinească obligațiile stabilite prin aceste contracte în calitate de participanți la acord. Aceștia erau singurii responsabili de executarea obligațiilor din tranzacții. Datorită unui astfel de sistem de decontare, clienții nu trebuiau să își depună propriile fonduri ca garanție financiară pentru executarea unui contract de schimb și se puteau bucura de tranzacționare la prețuri mai mici. Metoda anterioară de decontare era mai avantajoasă atunci când majoritatea tranzacțiilor erau pur comerciale, adică cumpărarea și vânzarea de contracte implicau o cerere reală de bunuri sau bunul în sine. Membrii bursei trebuiau să dispună de active financiare substanțiale pentru a garanta executarea obligațiilor în orice condiții.

Lichiditate

Luați profit

M

Marjă

Marjă liberă

Moneda de bază

O

Ordin

P

Pip / Punctul

Pipsing

×

Pipsing

Această abordare de tranzacționare este utilizată pentru a obține profit din fluctuațiile valutare intraday. Unii comercianți deschid mai mult de 200 de tranzacții pe zi, menținând o poziție deschisă doar câteva minute. Desigur, profitul din fiecare poziție este destul de mic, dar în total poate constitui o sumă semnificativă.

Ideea de pipsing este de a câștiga din mișcările intraday. În medie, valutele înregistrează mișcări de aproximativ 50-60 de puncte în timpul zilei, dacă luăm în considerare prețul de deschidere și prețul de închidere al zilei. Cu toate acestea, cursurile valutare nu urcă sau coboară întotdeauna în cursul zilei, ci mai degrabă fac fluctuații minore ceea ce face ca suma totală de pips să fie destul de mare. Pipserii încearcă să prindă aceste fluctuații particulare.

Această abordare este comparabilă cu ruleta - aceleași metode de joc, aproximativ aceleași cote, deși probabilitatea de a pierde pe Forex folosind această abordare este de două ori mai mare.

Sistemul este condamnat la eșec. Există mai multe motive pentru asta.

1. Încercând să nu rateze nici cele mai mici mișcări de curs, pipserii stabilesc stop loss foarte aproape de prețul actual al pieței.

Un stop loss care se apropie de o rată de preț crește posibilitatea de a suferi pierderi din cauza zgomotului de pe piață, dacă puterea taurilor și a urșilor a fost estimată greșit, chiar dacă direcția tendinței a fost determinată corect. Este mai ușor să faci o greșeală atunci când definești o direcție a prețului pentru următoarea oră decât să determini direcția pentru întreaga zi.

Cel mai simplu mod de a scăpa de executarea unui ordin stop loss cu riscul unei pierderi este să nu plasați deloc un astfel de ordin. Dar, în acest caz, riscați să pierdeți și mai mulți bani dacă o mișcare puternică a prețului este împotriva dumneavoastră. Acest lucru se întâmplă atunci când prețul se mișcă atât de mult încât este puțin probabil să revină la nivelurile anterioare în următoarele câteva minute sau ore. Atunci când păstrați o mare parte din depozit ca marjă fără a plasa niciun nivel de stop loss, riscul este mare de a primi un apel în marjă, adică de a pierde întregul depozit.

2. Tranzacționarea cu bani reali provoacă stres. De regulă, această strategie este testată mai întâi pe conturi demo, deoarece nu sunt implicați bani reali. Astfel, nu există teama de a-i pierde, iar ordinele sunt executate automat, adică instantaneu.

Prin urmare, există mai mulți factori, inclusiv viteza de executare a ordinelor și stresul care se agravează cu fiecare pip atunci când prețul se mișcă în direcția greșită. Strategia de pipsing implică o prezență constantă pe piață, ceea ce aduce cu siguranță stres. Acest lucru poate duce la decizii nechibzuite.

De asemenea, trebuie să menționăm faptul că brokerilor nu le plac clienții care solicită un număr mare de tranzacții. Există unele restricții privind cantitatea de solicitări pe o anumită perioadă de timp. Astfel, comercianților agresivi care solicită ordine la fiecare secundă li se poate cere să închidă un cont.

Un rezultat pozitiv este mai probabil în cazul scalpingului. Este similar cu pipsing-ul, dar obiectivul său este mai mult de câțiva pips pe tranzacție.

Iată mai multe abordări ale strategiei scalping:

- tranzacționarea simultană pe mai multe perechi valutare și încercarea de a investiga mișcarea acestora ca grup. 90% dintre aceste sisteme se bazează pe mișcarea de grup a monedelor față de dolarul american. Cu toate acestea, există sisteme bazate pe euro și pe lira sterlină;

- comercianții aleg o pereche valutară conducătoare și una care să zăbovească. Să spunem că se alege EUR/USD ca pereche de semnal și AUD/USD ca pereche valutară pentru tranzacționare (se presupune că se mișcă cu întârziere în comparație cu euro);

- se alege fie un grafic M1, fie un grafic tick pentru tranzacționare;

- majoritatea manipulărilor se realizează prin intermediul ordinelor;

Ideile descrise mai sus sunt discutate pe larg pe diferite forumuri. Aceste abordări necesită mult curaj și o reacție bună.

Poziție deschisă

Punctul

R

Ratele încrucișate

S

Scalping

Sistemul PAMM

Spam-ul

Specificația contractului

Spike

Spread-ul

Stop Out / Oprire

Stop loss

×

Stop loss, sau ordinul de siguranță, este un ordin plasat la un broker pentru a închide automat o poziție atunci când prețul atinge un anumit nivel. Puteți seta ordinul de siguranță pentru a minimiza pierderile în cazul unor mișcări neașteptate ale pieței.

Stop loss este un ordin pentru a restricționa riscurile mai degrabă decât pentru a obține profit. Din păcate, nu toată lumea știe cum să folosească acest ordin de limitare a riscurilor și îl exclude din strategiile lor, ceea ce poate duce la rezultate dezastruoase.

Una dintre regulile de gestionare a banilor sună astfel: "Nu este nevoie de un stop stop stop: "Limitați pierderile pentru fiecare tranzacție la cel mult 5% din sold". Cu alte cuvinte, un stop loss nu poate merge mai departe de un număr dedicat de puncte, în funcție de volumul unui ordin pentru fiecare tranzacție. Dar această regulă nu este potrivită pentru orice situație. Conform graficelor pe termen lung, este nevoie de un nivel de stop mai mic pentru a lua în considerare zgomotele și unul mai mare pentru a îndeplini principiul stop/profit 1:3. Stabilirea unui nivel ridicat de stop loss pe graficul de 15 minute înseamnă profit insuficient, în timp ce stabilirea unui nivel mai ridicat înseamnă captarea de zgomote. Pentru speculatorii agresivi, astfel de perspective sunt inacceptabile, deoarece atunci când volumul de ordine crește, mărimea stopului se reduce. Așadar, unde ar trebui să fie plasat?

În primul rând, trebuie să decideți unde este sigur să plasați stop loss în această situație particulară. Dacă folosiți canale, stop-ul este plasat de obicei în afara limitelor canalului. Dacă folosiți niveluri de suport/rezistență, atunci ar trebui plasat sub/supra acestor niveluri. Astfel, în cazul unei depășiri a canalelor sau a limitelor, este probabil ca tendința să se inverseze, iar banii dvs. vor fi salvați. În cazul în care nu există nici canale, nici limite în jur, atunci cea mai bună opțiune pentru stabilirea unui stop loss este deasupra sau sub sfeșnicul anterior de vânzare sau de cumpărare. Există mai mulți indicatori standard care ajută la definirea punctelor de ieșire - Bollinger și Parabolic. Cu Parabolic, totul este simplu: stop-ul este plasat la punctele indicatorului, iar Bollinger funcționează conform regulii canalului.

După ce ați definit toate "deasupra" și "dedesubt", ar trebui să măsurați intervalul dintre punctul de intrare așteptat și stop loss. Dacă pierderile posibile sunt mai mici de 5%, iar profitul este destul de ușor de obținut, atunci puteți intra în siguranță pe piață.

Destul de des, aceste detalii nu sunt suficiente pentru a determina dacă ieșirea din poziție este setată corect sau nu. Dacă pierderile posibile sunt mai mari de 5%, iar profitul crește vertiginos, este mai bine să așteptați un moment mai favorabil. Dacă nivelul de stop este prea mic, este mai bine să îi acordați mai mult spațiu.

De îndată ce prețul a atins o anumită distanță pozitivă față de punctul de intrare, stop loss poate începe să se deplaseze după el. Conform regulii "deasupra/sub sfeșnicul anterior", acesta poate ajunge din urmă prețul în momentul în care acesta își pierde din elan și se pregătește pentru o retragere. În aceste scopuri, a fost conceput un stop loss flotant, dar nu este eficient din cauza restricțiilor privind punctele.

Astfel de modalități de limitare a riscurilor pot îngreuna testarea strategiilor și calcularea rentabilității lunare. Cu toate acestea, ele sunt mai flexibile decât o dimensiune specificată a unui stop loss.

Swap (swap - stocare)

T

Tick-ul

Trading platform

Tranzacționarea de zi

U

Umbra lumânării

V

Volumul tranzacționării

Vocabular

Acoperirea / Hedging

Arbitraj de conversie

Bilanț

Broker

Capitaluri proprii

Cerere de marjă

Comandă în așteptare

Condiții normale de piață

Consilier expert

Contract pentru diferență

Contracte futures

Cotație în afara pieței

Cotații

Deschiderea pieței

Fișierul de jurnal al clientului

Fișierul de jurnal al serverului

Fluxul cotațiilor

Forța majoră

Gap on the chart

Greșeală evidentă

Indicatorul

Indice

Istoricul contului

Leverage / Pârghia

Lichiditate

Luați profit

Marjă

Marjă liberă

Moneda de bază

Ordin

Pip / Punctul

Pipsing

Poziție deschisă

Punctul

Ratele încrucișate

Scalping

Sistemul PAMM

Spam-ul

Specificația contractului

Spike

Spread-ul

Stop Out / Oprire

Stop loss

Swap (swap - stocare)

Tick-ul

Trading platform

Tranzacționarea de zi

Umbra lumânării

Volumul tranzacționării

Raportați o inexactitate în descriere.